Lumea nevăzută a lui Horia Damian

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Lumea nevăzută a lui Horia Damian jpeg

Sîmbăta trecută, pe cînd Bucureștiul vizibil arăta un pic mai bine sub soarele de primăvară, am intrat în Galeria Alexandra’s din strada Piața Amzei, unde se poate vedea o expoziție Horia Damian (1922-2012). Acolo m-am în-tîlnit cu criticul și istoricul de artă Radu Varia, prieten al artistului și curator al expoziției. Lucrările sînt strînse în această expoziție pentru a ilustra evoluția limbajului plastic al artistului. Cum limbajul plastic este mereu acordat ideii, avem în față nu doar traseul urmat de artist în ceea ce privește expresia gîndului, ci și aventura gîndului ca atare. Trecerea de la punct la cerc și apoi la sferă, perfect trasabilă în logica expoziției realizate de Radu Varia, a fost pentru Horia Damian un parcurs spiritual ce s-a tradus în aceste etape de limbaj plastic. Este, neîndoielnic, meritul lui Radu Varia de a face atît de clar acest drum, altfel sinuos și plin de ezitări, care o poate face pentru că știe ca nimeni altul arta lui Horia Damian și simte precis articulațiile marelui său destin artistic. Așa cum a făcut-o în urmă cu cîțiva ani, organizînd la Mogoșoaia o expoziție amplă cu lucrările pe care Horia Damian le-a realizat la București, în prima sa tinerețe, înainte de a se stabili pentru totdeauna la Paris (deci, înainte de 1946), și acum Radu Varia pledează pentru valoarea excepțională a operei lui Horia Damian. „Cred nu doar în arta lui Damian, căreia m-am dedicat cu absolută determinare, ci cred și în marele ei destin postum“, scrie Varia în catalogul expoziției.

Citînd titlul unei cărți a lui Horia-Roman Patapievici, și eu sînt dintre cei care cred că partea nevăzută decide totul. Transparența poate fi o exigență în procesul guvernării unei democrații, dar este o naivitate în raport cu lumea ca sumă a celor văzute și nevăzute. Nu sînt deloc conspiraționist și nu afirm preeminența nevăzutului asupra văzutului pentru a sugera cine știe ce tainice determinări, păpușari invizibili sau fire nevăzute care țin vizibilul în lesă. Nu cred într-un Conspirator nevăzut. Pe de o parte, vorba lui Toader Paleologu, nu există doar un singur conspirator: o grămadă de lume conspiră. De nu cumva toată lumea, într-un fel sau altul, conspiră. Acesta este și motivul pentru care cele mai multe conspirații, așa cum le știm noi, eșuează – orice conspirație în desfășurare se va ciocni de o alta despre care nu a știut nimic, iar evenimentele vor curge, inevitabil, altfel decît în planul conspiratorului. Pe de altă parte, conspiratorii la care vă gîndiți sînt la vedere. Ei sînt viețuitori ai lumii vizibile. Însă, așa cum nu cred că există un Conspirator, cred că există un Creator.

În lumea celor nevăzute, adică acolo unde se decide totul, pur și simplu nu există conspirații. Creația nu este, nu are cum să fie o conspirație. Legăturile dintre lumea nevăzută și cea văzută sînt de cu totul alt tip, iar verbul „a decide“, din „partea nevăzută decide totul“, nu trebuie luat în sensul lui cel mai rudimentar, ca și cum acolo s-ar afla un decident care zice ceva și așa se-ntîmplă. Raportul este mult mai subtil și, probabil, incomprehensibil pe de-a întregul. Raportul prin care lumea nevăzută „decide“ totul în lumea văzută este tocmai un raport de creație. Adică un raport în care voința Creatorului și libertatea creaturii coexistă.

Horia Damian, ca mulți alți artiști de primă mărime, a înțeles că acolo, în lumea nevăzută, trebuie să-și plaseze arta mizele. Indiscutabil, marele examen al unui artist plastic (în fine, acum îi zice „vizual“ și eu tot nu mă pot obișnui) este acela de a arăta invizibilul cu inerentele mijloace vizibile. Arta, în general, este complicată și discuțiile în jurul ei sînt infinite, dar acest examen este atît de tranșant încît aproape nu mai e nimic de adăugat. Explorarea operei unui mare artist este, de fapt, o călătorie în lumea nevăzutului. Privești o lucrare și, dacă te duce dincolo de ea, într un spațiu al nevăzutului, a reușit. Dacă nu, treci mai departe și uit-o! Da, e chiar atît de simplu…

Arta lui Horia Damian a evoluat în timp spre o simplitate deconcertantă. Ca și Brâncuși, Horia Damian a fost posedat încă de la început de un talent pe drept cuvînt socotit „uluitor“ de Radu Varia. Acest talent formidabil se vede bine într-o mică lucrare din expoziție pe care artistul a realizat o la 14 ani: un colț de natură în manieră romantică, cu o seducătoare aluzie impresionistă. Repet, la 14 ani! Dovedind, încă înainte să termine școala, că poate să picteze ca toți pictorii din programă, Damian a pornit pe drumul său. Iar acest drum artistic al său a început cu drumul exilului: de la București la Paris. Ca și Brâncuși, Damian a epuizat rapid tot ce se vede cu ochiul „din afară“. După ce a dovedit că poate stăpîni lumea vizibilă, a plecat pe drumul spre cele nevăzute – marele drum al artei. Au apărut în arta lui coline, ceruri și piramide tot mai esențializate, tot mai decontextualizate. A început meditația artistică asupra punctului, cercului și sferei. Și, dacă urmăm cheia brâncușiană prin care Radu Varia îl explică pe Horia Damian, înțelegem că simplitatea lui implică o anvergură interioară uriașă. Pe măsură ce crește în amploare și în intensitate experiența spirituală, artistul are nevoie de din ce în ce mai puțin ca să spună din ce în ce mai mult. Damian își susține marile intuiții cu un curaj posibil numai în condițiile unei profunde credințe. Cînd la Paris se purta „noul realism“ al charismaticului Yves -Klein, în atelierul său, Horia Damian mergea în răspăr, spre vremuri imemoriale, explorînd formele pe care Creatorul le-a utilizat ca să creeze lumea care se vede. Cînd postmodernitatea ducea marea distincție dintre obiect și subiect la stadiul isteric, Damian intuia că opțiunea între un termen și celălalt este o eroare. Și drumul spre obiect, și drumul spre subiect sînt la fel de rătăcitoare pentru că separarea lor este o imensă greșeală. O ofensă adusă Creației, aproape. Iar artistul Horia Damian, prin creația sa, încearcă să repare ruptura aceasta care i-a înveselit pe atîția ca o mare descoperire, dar este, pentru puținii care chiar înțeleg, un prilej de adîncă tristețe. Înapoi la vremurile lui Ghilgameș, înapoi la formele pure și cuprinzătoare, la formele din care toate se nasc, acolo aflăm ceea ce, mergînd tot înainte, obsesiv înainte, nu vom putea afla niciodată. Acolo aflăm ce-i cu noi…

Foto: Horia Damian în atelier cu Salvador Dali şi Radu Varia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Drumul Vinului în Toscana României, printre podgoriile Drăgășaniului. „Zona a înflorit, practic!” FOTO VIDEO
Un vechi drum agricol printre podgoriile de pe dealurile Drăgășanilor a fost asfaltat pentru prima dată în istorie grație unui proiect cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro.
image
Craterele uriașe de pe dealurile Hunedoarei, rămășițe din anii '50 ale Războiului Rece VIDEO
Dealurile care înconjoară municipiul Hunedoara păstrează rămășițele puțin cunoscute ale unor locuri interzise în primele decenii de comunism. Câteva cratere mari stârnesc curiozitatea localnicilor.
image
Femeia prinsă făcând plajă pe șalupa Poliției Locale din Timișoara a revenit a doua seară la locul faptei. Ce gest ciudat a făcut acolo
Tânăra care a făcut plajă pe șalupa Poliției Locale Timișoara a revenit în seara următoare la ambarcațiune și a urcat pe ea cu loțiune de plajă și o lumânare.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.